De ce iubesc eu ploaia...

Am observat în rândul colegilor mei de facultate că se poartă blogul. Deci așadar și prin urmare am decis să mă fac blogeriță având în vedere faptul că altă menire nu îmi găsesc. Acum să nu întelegeți greșit. Scrisul nu e menirea mea. Nu încă! Dar merită încercată această experiență.
Titlul mă reprezintă. Iubesc ploaia!!! O zi ploioasă mă face fericită, îmi dă energie, îmi hidratează sufletul. Știu ca poate părea puțin ciudat, deoarece majoritatea oamenilor, într-o zi ploioasă, sunt total lipsiți de energie, preferă sa doarmă sau cum spune proverbul "să numere banii și să facă copii". Dar NU!!! Mie nu îmi place să pierd o  încântătoare zi cu aceste lucruri. Prefer o plimbare prin ploaie, doar eu și o umbrelă... sau de ce nu o transformăm într-o plimbare romantică: doar noi doi și o umbrelă. Îmi place ploaia chiar și noaptea când în liniștea apăsatoare se aude sunetul miliardelor de picături pe țigla casei. Acest sunet mă duce        într-o lume spectaculoasă. Îmi apar în gând fel și fel de povești, de scenarii și chiar poezii care se pierd odată cu apariția viselor. Și iubesc mirosul pe care îl lasă ploaia în urmă, de praf udat, de proaspăt și aer curat,  care îmi aduce aminte de ulița de acasă.
Și îmi amintesc cu nostalgie, copil fiind cum îmi plăcea să o zbughesc afară pe ușă să fac piruete în ploaie și săraca mama, striga la mine să intru în casă de frică să nu fac vreo pneumonie sau altceva. Dar apoi, când ieșea curcubeul toate bălțile și șanțurile erau ale mele.
Și dragostea mea pentru ploaie nu e așa ciudată precum pare. Atunci când plouă, în atmosferă, sunt prezenți ionii negativi. Acești ioni negativi  dau energie, spontaneitate și senzația de "chef de viață".
Așa că, dragii mei, renunțați la dormit și bucurați-vă de această minune a naturii PLOAIA!